SAREA, criteriu pentru regandirea istoriei


GABRIEL GHEORGHE

3.1 In lucrarile istoricilor, lingvistilor etc., se constata ca diverse “popoare” din trecut sint plimbate, fara restrictii, pe harta globului, fara preocuparea de a stabili, in prealabil, daca spatiile geografice respective puteau asigura, la momentul istoric in discutie, minimul de conditii de existenta, pentru oameni si animalele lor.Uneori se iau in considerare, daca se iau, in mod cu totul superficial, conditiile climatice din prezent si se retroproiecteaza viziunea si teoriile momentului contemporan asupra epocilor trecute. Asa s-a ajuns, in unele cazuri, ca agricultura sa fie descoperita in soluri inghetate, sau direct, pe gheata, ceea ce, dintru inceput, plaseaza totul in pura inchipuire.3.2 Numai cu tiltlu de exemplu, celebrul Max Muller scrie:

“. il existait un petit clan d’aryas etablis probablement SUR LE PLUS HAUT PLATEAU DE L’ASIE CENTRALE (subl. ns.) et parlant un language qui n’etait encore ni le sanscrit, ni le grec, ni l’allemand, mais qui contenait les germes de tous ces dialectes. Ces Aryas etaient AGRICULTEURS (subl. ns.) et etaient deja parvenus a un certain degre de civilisation” (61, p.269)

Deci, agricultura pe cel mai inalt platou al Asiei.Iata si alta sursa:

“Un savant tel que Lenormand pouvait ecrire sans soulever de protestations <<ce plateau de Pamir est eminemment propre a nourrir des populations primitives encore a l’etat pastoral, puisqu’il leur offre tout ce qui est necessaire a leur existence: habitation, nourriture et combustible, et cela a une hauteur au dessus de la mer ou l’on ne rencontre partout ailleurs que des neiges eternelles>.” (ap.37, p.15).

Nu mai citam si alti autori care cred si scriu asemanator.Rostul acestor citari este numai acela de a arata ca astfel de nepotriviri fundamentale, scrise si raspindita chiar de savanti ilustri, sint cat se poate de reale si, din pacate, numeroase.Cand expeditii stiintifice au explorat acest “habitat primitiv al arienilor” situat la cateva mii de metri altitudine l-au descris astfel: (M. de Poncins, 1879 care intrase in platou, prin pasul Kizil-Hart, situat la 4530 m deasupra nivelului marii):

“Je ne sais pas pourquoi les mots du debut de l’Enfer du Dante me reviennent a la memoire: <<Abandonnez toute esperance, vous qui entrez>>. Quelque idee que l’on ait de la desolation, du desert et de l’aridite, la vue du Kizil-Hart depasse toute attente. Nulle part il n’y a trace de vie. Les rivieres coulent cependant dans cette plaine, mais n’arrosent que des terres denudees, du sable et des pierres; on croirait etre le seul a avoir jamais vu cet immense pays maudit, mais les ossements blanchis qui jalonnent la direction a suivre sont la pour attester que d’autres ont deja passe. C’est un ensemble gris, uniforme, monotone, sauvage, sur lequel plane la grand silence des hauts plateaux deserts” (37, p.15).

Alti cercetatori (Sven-Heddin, Capus et al.) arata ca “zapada persista cel putin sapte luni pe an”, “ca s-au inregistrat temperaturi de -34ola -38o C in timpul noptii, in aprilie” (ibid, p.16).

“Il ne se passe presque pas de jour sans gelee, sauf peut-etre pendant deux semaines en juillet. Il regele a -17o C des le commencement d’aout” (ibid. p.18).

Este adevarat ca azi o colectivitate umana, redusa numericeste, poate trai si pe o banchiza, fiind aprovizionata, cu cele necesare vietii, cu helicopterul. Dar, cu 4000-5000 ani in urma nu se mai poate discuta in acesti termeni. Adica, grupele de oameni care roiau din spatiul matca nu se puteau departa de acesta si nu se puteau stabili decit pina la limita unde natura le asigura cele necesare conservarii si reproducerii functiilor fiziologice ale organismlui oamenilor si animalelor lor.3.3 Este falsa parerea lui S.Feist “ca raspandirea limbilor nu se produce asemeni plantelor, dupa conditii climatice, ci in functie de factori sociali si culturali””(ap. ref.2, p.348), pentru ca, in ce priveste trecutul omenirii, existenta fizica (!) a grupurilor de oameni, sau disparitia lor, deci si a limbii pe care o vorbeau, depindea, nu de factori sociali si culturali, ca astazi, ci de asigurarea, intr-un spatiu geografic dat, a conditiilor naturale necesare desfasurarii functiilor fiziologice minimale ale organismului uman si ale animalelor lor.Reprezinta, credem, o aberatie “stiintifica”, afirmatia lui V. Hehn (Das Salz, 1873) privind “absenta numelui indo-european pentru sare, dobindit de ramurile europene dupa migratia din Asia” (ap. Ref.2, p.344) cu concluzia ca:

“les Aryens n’ont pas connu le sel avant leur separation” (ap.2,p.54).

3.4 Astfel de afirmatii, destul de raspindite (v. si ref. 37, passim), omit un fapt esential, pe care nici lingvistii, nici istoricii, nici arheologii, nici etnologii etc. nu-l banuiesc macar, pentru ca, desi hotaritor, este cu totul in afara specialitatii lor.Anume, ca nici un mamifer nu poate trai fara sare. In curtea oricarui taran se gasea un bulgare de sare, si, cum se-ntorceau de la pascut, vacile lingeau bolovanul de sare. Cind plecau in transhumanta cu oile, la iernatic, ciobanii transportau pe magarusi sare care sa le ajunga pentru animale pana-n primavara. In contractele, incheiate inca pe raboj, cei care dadeau oile la stana, in munte, aveau obligatia de a duce, la date fixate, malai si sare.Capra cu trei iezi aducea, de la tirg, “drob de sare la spinare”. Padurarii organizeaza sararii in paduri, ca sa nu moara animalele ocrotite. Homer numeste sarea divina, probabil ca, din experienta, stiau ca este indispensabila vietii. Zeita Marii (purtatoare de sare) se numea Salacia (Varro, De lingua latina CV &87). Ostasii Romei primeau soldele in sare (sal, is, v. si neutrul arhaic sale) de unde a ramas cuvintul salariu (fr. salaire, engl. salary). Pina la deschiderea de mine de adincime, sarea era rara si scumpa. De aici expresia, “daca se varsa sare iese cearta“.3.5 In stravechea traditie romaneasca, oaspetii erau si sint primiti, in semn de bun venit, cu paine si sare, care erau considerate sfinte, daruri ale zeilor. In acest caz, painea si sarea, care reprezinta conditii minimale de existenta, erau simboluri ale alimentatiei si ospitalitatii.3.6 Atragem atentia ca unele comentarii si pareri ale invatatilor occidentali trebuie privite cu rezerve, mai ales asupra intelegerii diverselor practici populare, milenare, pe care occidentul le-a ingropat si uitat de mult.Comentind expresia lui Horatiu: panis cum sale (paine cu sare) Quicherat (Dictionnaire latin-francais) scrie: “aliment de pauvres gens” (aliment al oamenilor saraci), probind o neintelegere care deformeaza sensul expresiei.

3.7 “Le SEL est ABSOLUMENT INDISPENSABLE a la vie physiologique de l’homme (subl. ns.). Le sang en renferme env. 5 g par litre, soit, en tout 30 g chez l’adulte. A cette quantite, il faut ajouter le sel contenu dans toutes les serosites, lymphes, plasma, de telle sorte que le total du CHLORURE de SODIUM CONTENU dans L’ORGANISME de l’adulte doit etre voisin de 100 g” (29, p.5).

3.8 Necesarul minim de sare este evaluat astfel: 1g/zi la copii sub 1 an, 10g/zi la cei intre 1 si 14 ani, 25g la adulti, la munca usoara, si 35g/zi la munca grea, in zona temperata.Cifrele medii de consum de sare variaza de la tara la tara. In practica rezulta o cantitate medie de cca. 7,5 Kg/an persoana.Pentru animale sint necesare: 10-30 g/zi vaca care da lapte (in ultima vreme se prefera furajele sarate), 7-15 g/zi oaie, 5-10 g/zi porc.Industria alimentara foloseste: 2-2,5% sare la unt si margarina, 1,75-3,25% la brinzeturi, 1,5-2% la legume conservate, 3-20% la legume murate, 2-6% la mezeluri si carne conservata, 10-30% pentru conservarea pestelui.Din cifrele de mai sus rezulta ca pentru existenta fizica (!) a oricarui grup uman sint indispensabile amri cantitati de sare.In caz de pierdere a sarii (prin transpiratie abundenta, diaree etc.) organismul isi pierde vigoarea, iar la o diminuare mai serioasa a cantitatii de sare organismul moare. Aceste fapte sint bine cunoscute de catre fiziologi si nu este cazul sa insistam asupra lor.3.9 Afirmatiile pe care le-am citat mai sus, privitoare la descoperirea SARII de catre o populatie numai de la un anumit moment al existentei sale (v.&3.3) constituie erori “stiintifice” fundamentale si se datoresc deficitului de cunoastere al epocilor anterioare.Corectarea “cunostintelor” stabilite fara luarea in considerare macar a rolului determinant al sarii, in fiziologie, in mentinerea vietii organismului mamiferelor superioare, este imperios necesara pentru ca istoria sa iasa din jocul aparentelor, din plasa de iluzii in care se gaseste prinsa.NU EXISTA SARE, NU EXISTA VIATA, cel putin la mamiferele superioare. Ca un corolar, INCEPUTURILE SOCIETATII UMANE NU AU PUTUT AVEA LOC DECAT INTR-O ZONA CARE OFEREA CONDITII USOARE DE EXISTENTA, DE ZAMISLIRE, CONSERVARE SI DEZVOLTARE A TRAIULUI ACESTUI MAMIFER complicat si nelinistit: omul.Printre aceste conditii vitale, un rol decisiv l-a avut prezenta SARII la suprafata solului, usor de obtinut.3.10 Este unul din motivele importante care obliga la reformarea si reformularea unora dintre “stiintele” umaniste mostenite de la antecesori, in primul rind a istoriei, lingvisticii si istoriei culturii si civilizatiei.Fara o analiza pluridisciplinara nu se paote ajunge la adevar, iar daca cca. 95% din cunostintele dobandite in intreaga istorie a societatii umane sint obtinute de savanti inca in viata sau disparuti de curand, rezulta ca claritate de ce cunostintele epocilor anterioare, care n-au beneficiat de descoperirile din ultimii cca. 50 ani, vor trebui supuse revizuirii pluridisciplinare, prin elementele, metodele si tehnicile de care dispune astazi stiinta.3.11 Sa ne fie ingaduitr sa punctam numai citeva aspecte legate de rolul hotaritor al sarii in viata oamenilor si animalelor.3.11.1 Sarea se gaseste in cantitate indestulatoare pe glob, resursele fiind evaluate la cca. 1.1015t, dar este inegal raspandita. Asia este continentul cel mai defavorabil, in timp ce Europa dispune de cele mai bogate zacaminte.Este probabil motivul pentru care civilizatia a aparut si s-a dezvoltat in Europa.3.11.2 Intre toate zonele lumii, Spatiul Carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse: peste 300 masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, unele fiind chiar la suprafata solului, sub forma de munti de sare (maluri de sare).In afara acestor peste 300 masive de sare, situate pe ambele versante ale lantului Carpatilor, in Spatiul Romanesc se ami gasesc: peste 3000 izvoare sarate (Dr. I.P. Voitesti, 1920) si numeroase lacuri sarate (Amara, razelm, Lacul Sarat etc.).3.11.3 In productia mondiala de sare, Europa asigura cca. 40%, SUA 35% iar Asia 20%. Romania are o productie medie, in 1979, pe cap de locuitor de cca. 211 Kg, in timp ce media in lume este de cca. 38,2 Kg (32).3.11.4 In aria Culturii Cucuteni (mileniul IV i.e.n.), intre asezarile neolitice de la Tirpesti si Tolici, in padurea Toliciului, s-au descoperit citeva izvoare de apa sarata, cunoscute si folosite inca din Precucuteni III (40). Tot in cadrul Culturii Cucuteni, dar si in acel al Culturii Cris (cca. 5000 i.e.n.) sa-u facut descoperiri asemanatoare (41, 42).3.11.5 Cultura Schela Cladovei – Lepenski vir (epipaleolitic), zona locuita in intervalul dintre mileniile XIII si VI i.e.n., situata pe ambele maluri ale Dunarii, la Portile de Fier, avand o clima dulce, cu trasaturi submediteraneene, este cea dintai in care s-au creat asezaminte omenesti sedentare.Intr-adevar, descoperirile de la Portile de Fier au, pentru istoria comunitatilor preistorice, o importanta unica, acestea fiind cele mai vechi asezari din cele cunoscute pana la ora actuala, in ele practicindu-se inhumarea in apropierea locuintei, sau direct sub podeaua locuintei(43).In articolul citat, autorii nu mentioneaza prezenta unor surse de sare. Deoarece noi consideram ca nici o asezare umana nu poate fiinta fara surse de sare, sau o modalitate sigura de aprovizionare cu sare, I-am solicitat lamuriri Dr. Vasile Boroneant, unul din autori.La 22 aprilie 1992, d-sa ne-a confirmat ca la Schela Cladovei exista izvoare de apa sarata si sulfuroasa, ca in prezent functioneaza, in aceasta localitate, o statiune de tratament balnear.Herodot (Cartea IV, &CLXXXI-CLXXXV) mentioneaza diverse grupuri de oameni care salasluiesc in jurul unor dealuri de sare.3.11.6 Din cele de mai sus rezulta ca si cele mai vechi asezari sedentare cunoscute se gaseau langa surse de sare. Asezarile departate de surse naturale de sare nu s-au putut stabili decat dupa organizarea drumurilor sarii si asigurarea aprovizionarii continui cu sare. Din Carpati, drumurile sarii porneau spre nord, spre vest, spre sud, spre est, zonele adiacente fiind alimentate cu sare, cum se va arata, din Cetatea Carpatica si din zonele pericarpatice. Spre vest, spre Campia Panonica, sarea se transporta, din vechime, si cu plutele, pe riul Mures. De la Uioara (Ocna Mures) drumul pe uscat ajungea la Alba Iulia, de unde continua transportul cu plutele, pe Mures, la Dobra (Sugag) functionand o vama a sarii.Pentru citeva vechi “drumuri ale sarii” au “drumuri ale sararilor” v. si ref. 44.Sa citam doua referinte din ultimele secole.

    1. “In tinutul Bacaului . sint zacaminte de sare foarte mari, numite de locuitori ocne. Acolo nu este nevoie de nici o operatie de curatire a sarii: daca dai la o parte pamantul, unul sau doi coti adancime, gasesti o SARE FOARTE CURATA, STRAVEZIE CA UN CRISTAL SAU CA PORFIRUL, NEAVAND INTR-INSA NICI UN FEL DE PARTICELE DE PAMINT. Si aceste ocne nu se sfarsesc niciodata” realitate consemnata si de strainii care au trecut prin Tarile Romane.
    2. “La 1445, vorbind cu un cruciat, Vlad Dracul spunea cate pietre de sare a cheltuit Mircea, tatal lui, ca sa faca cetatea: PIETRELE DE SARE erau un articol de export in Peninsula Balcanica, un fel de moneda”.

Dupa diverse surse din ultimele veacuri, sarea carpatica ajungea in spatiile care astazi se numesc: Moravia, Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, Ungaria etc.3.12 Numeroase documente atesta aceasta realitate deosebit de importanta, neglijata insa de istorici.Existenta sarii la suprafata solului a facut ca inca din stravechime umanitatea istorica si preistorica sa se invirteasca ca in preajma unei placi magnetice in jurul Spatiului Carpatic, ca aici sa se formeze acel foarte discutat leagan primitiv al Arienilor, inca in neolitic.3.13 Unele miscari migratorii, chiar batalii sangeroase din trecutul umanitatii au fost cauzate de nevoia de sare (v. pentru Paleolitic revista italiana Quaternaria, numar care nu ne-a fost la indemana pentru a fi citat exact, ref. 44, p.85 etc.).

3.14 Pe linga sare, o agricultura straveche, pe un sol propice, despre care vorbesc multi autori antici, medievali si moderni, dintre care vom cita, spre ilustrare, doar doua referinte.

    1. “Regiunea este foarte fertila., foarte bogata in vin., in cereale, in fier, in marmura, in sare, mai ales cea de munte, si in toate lucrurile pe care le cere practica vietii celei mai indestulate”.

Referitor la Turda: “este atit de renumita in saline, incit cu greu poti gasi o localitate asemanatoare in tot orientul. Acolo se gaseste cu imputernicire regala prefectul camerelor sarii si, din saline, de obicei cea mai mare parte din venit se atribuie regilor Ungariei, chiar cu acest nume, venit care, putem ghici usor, ca nu este mic, fiindca de aici este alimentata aproape intreaga Transilvanie, si de aici este dusa si transportata sarea la Buda si in alte multe locuri straine, nu fara mare avantaj pentru palatul regal” (47).b.”Care este partea de lume in care-si are locul Tara Romaneasca se poate vedea chiar din rodnicia aproape de necrezut a pamantului, iar cele de folos hranei si imbracamintii oamenilor se afla din belsug, prin mila Ziditorului, care indestulare vru s-o dovedeasca pe vremuri imparatul Traian, cu un ban pe care era batut: “Belsugul Daciei” (Abundentia Daciae). “Cerul este aici foarte bland, pamantul potrivit pentru cresterea a tot soiul de poame si asa de manos ca-si hraneste locuitorii aproape fara nici o osteneala (subl. ns.), de poate ajuta cu roadele sale si partile invecinate, la nevoie, in vreme de foamete, ori alte greutati” etc. (48, p.41).3.15 Arheologia arata existenta in Spatiul Carpatic a unei agriculturi arhaice, pe care n-o omit numerosi autori antici. Determinari facute in 40 statiuni arheologice cercetate au evidentiat aceasta realitate. In groapa unei locuinte de la Sucidava-Celei, datata la 4225 +/- 60 B.P. (Bln. 2014) s-a gasit paine carbonizata in care se aflau 22 seminte de orz (Hordeum vulgare), 3 seminte de macris (Rumex crispus) si o saminta de in (Linum usitatisimum), 39, p.171.Frecvent, s-au gasit in diverse statiuni, in afara plantelor amintite: linte (Lens esculenta), lubit (Camelina sativa), ghinda (Quercus sp.) carbonizata impreuna cu vertebre de peste, grau (Triticum dicocum), intr-o singura groapa 10 kg. Seminte carbonizate, secara (Secale cereale), bob, mazare, mazariche, loboda, mac, dragaica sau sinziana, vita de vie etc. (39, passim et al.), ceea ce dovedeste ca numeroase plante folosite si azi erau cunoscute si utilizate cu milenii in urma, in Spatiul Carpatic.3.16 Prezenta padurilor pe cca. 70% din suprafata, deci lemn la indemana si vanat bogat, o retea hidrografica suficient de densa care furniza peste si posibilitati pentru gradinarit, apa buna de baut pe tot spatiul, izvoare de ape minerale etc. arata ca Spatiul Carpatic oferea conditii de existenta superioare oricarei alte zone din Europa.3.17 Este regretabil si surprinzator ca nu s-a observat de catre istorici ca nu exista “popor” antic care sa nu fi trecut prin, sa nu fi locuit temporar in, sau sa nu fi venit in legatura cu Spatiul Carpatic.Cititorul este rugat sa revada &3.2 in comparatie cu &3.12-3.16 si nu-i va fi greu sa observe ce mare-i distanta dintre realitate si ceea ce s-a crezut (poate se mai crede) si s-a scris de catre istorici si lingvisti, sa identifice el insusi adevarul.De unde se vede, a cata oara?, ca faptul ca un lucru e scris nu inseamna deloc ca el este si adevarat. Prezentul articol probeaza ca mai mult dimpotriva: noiane de lucruri scrise se dovedesc a fi simple serii de erori, unele incarcate de consecinte.S-a propus ca leagan al Arienilor (asa-zisii indoeuropeni) zone care in timpul ultimei glaciatiuni Wurm, incheiata in jur de 10000 i.e.n, au fost sub gheata, iar tocmai spatiul care oferea conditii ideale de vietuire a fost evitat sistematic.3.18 Daca ar fi avut loc o analiza cat de cat obiectiva, in interesul stiintei, istoria si lingvistica s-ar fi desfasurat coerent, logic, de la sine, nemaifiind necesare numeroase povesti de care dospesc cartile istoricilor, ale lingvisticilor etc.Sigur, istoricii din vechime n-au scris din vazute, ci din auzite. Or, un dicton spune: “din ce vezi sa crezi jumatate, din ce auzi sa nu crezi nimic”. Povesti au fost, povesti sint inca. Ne propunem sa analizam pluridisciplinar unele fapte istorice si unele aspecte lingvistice si sa incercam, cum am spus la inceput, sa despartim legenda de adevar, pentru ca, mai este nevoie s-o spunem?. oamenii traiesc, faptuiesc si, prin actele lor, fac istoria sub legea suprema a necesitatii, a randuielilor firesti ale ratiunii umane, miracolele nevand loc aici.3.19 Sub diviziunea superioara a cuaternarului, epoca actuala, Holocenul, a inceput acum circa 10000 ani si nu a cuprins glaciatii.In Pleistocen, prima si cea mai intinsa perioada a erei cuaternare, corespunzatoare Paleoliticului, datorita variatiilor termice, calota glaciara polara a inaintat spre sud si s-a retras de mai multe ori, ultima oara in timpul glaciatiei Wurm care a durat cu aproximatie, intre 75000 si 10000 i.e.n.Intinderea ei maxima a cuprins Peninsula Scandinava, Campia germana, pana aproape de latitudinea Podisului Boemiei, cuprinzand Brandemburgul si Frankfurtul (siruri de morene, 50, p. 192), limitele ajungand pana la sud de Berlin, de Varsovia, de Moscova, fiind acoperite de gheturi: Tarile Baltice, Zona lacurilor mazuriene. Calota alpina s-a intins pana in apropierea Vienei (49, p.8).3.20 In aceaste perioade, Spatiul Carpato-danubian, nu a fost afectat direct de calota glaciara sau de cea alpina, ramanand in cea mai mare parte zona cu conditii de vietuire pentru om ca si pentru animalele si plantele care concurau la asigurarea traiului sau, desi, pe inaltimi, s-au format ghetari in cateva masive muntoase: Rodnei, Caliman, Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, retezat.Conditiile de vietuire proprii Spatiului Carpatic, relevate foarte succint mai inainte, au facut ca aici sa se nasca civilizatia si cultura Europei stravechi. Punctul de pornire a fost cea mai importanta revolutie in istoria mijloacelor de productie a hranei: trecerea de la economia de cules, de totala dependenta de ceea ce punea la dispozitie natura, la economia de productie, la descoperirea culturii ogoarelor, a agriculturii si la domesticirea si cresterea animalelor pentru hrana, imbracaminte etc.3.21 Agricultura a aparut, in Spatiul Carpatic, ca o necesitate istorica, determinata de explozia demografica neolitica, ca rezultat, in primul rind, al incalzirii climei “in neoliticul timpuriu, in jur de 5508 i.e.n., ceea ce corespunde in religie cu <<facerea lumii>> “(51), iar in al doilea rind datorita unor comandamente religioase si de traditie, mentionate explicit in “Sfinta Scriptura” vedica, care contine principii foarte asemanatoare cu cele de mai tirziu ale crestinismului, si care impuneau ca grija principala: continuitatea neamului, a familiei (53).

………….

 

© Fundatia Gandirea

Niciun material de pe site nu poate fi reprodus fara acceptul scris al Fundatiei si citarea sursei