Studii de cultură şi civilizaţie românească


Studii de cultură şi civilizaţie românească

Studii de cultură şi civilizaţie românească

CUPRINS
1   Studiu introductiv 7
2   Carpaţii, “solniţa” Europei 35
3   În legătură cu aşa-zisa influenţă orientală asupra limbii şi culturii române 45
4   Mult zgomot pentru nimic sau Balansoarul româno-albanez 62
5   â, î 94
6   Originea cuvîntului Crăciun 100
7   Hărţi (pentru studiul 4) 128
Harta 3 – Europa la apogeul dezvoltării sale, mileniul V î.e.n. 128
Harta 4 – Civilizaţia Vinca-Turdaş (cea.5300-3500 î.e.n.) 128
Harta 5 – Civilizaţia est-balcanică (neolitică şi calcolitică) Karanovo Boian-Gumelniţa şi Hamangia 129
Harta 6 – Civilizaţia Cucuteni (Tripolye, cca 5000-3500 î.e.n.) 129
Harta 7 – Efectele corectării datărilor cu C14 130
Harta 8 – Valahii în Ardeal la 912 e.n. (Klaproth) 131
Harta 9 – Valahia nord-dunăreană la 1290 e.n. (Klaproth) 132
Harta 10 – Valahia şi Moldova în nordul Dunării la 1368 e.n. (Klaproth) 133

Preţ: 7 lei

………………….

S-a spus de numeroase ori că Istoria trebuie rescrisă periodic.

De ce trebuie ca fiecare epocă să-şi scrie Istoria?

Pentru că, pe măsură ce ştiinţele pozitive sporesc cunoaşterea lumii, apar mai bine conturate desfăşurările trecute şi, ca urmare, se obţin viziuni mai aproape de adevăr, de realitate.

Dar ce este de fapt adevărul ?

Este un mod specific uman de înţelegere teoretică, tehnică şi practică a vieţii şi universului. Această înţelegere n-a fost totdeauna aceeaşi: atomii lui Democrit reprezentau o înţelegere a realităţii, cei comtemporani o cu totul altă înţelegere a aceleiaşi realităţi. Nu realitatea s-a schimbat, ci înţelegerea noastră.

Pe parcursul timpului nu s-a trecut deodată de la înţelegerea din vremea lui Democrit la cea din vremea noastră, ci printr-o evoluţie lentă, treptată, diversele perioade istorice având înţelegeri specifice, ceea ce înseamnă că omenirea se mişcă asimptotic la adevăr, la cunoaşterea realităţii înconjurătoare.

Asemănător s-a întâmplat cu fulgerul, tunetul, ploaia şi ninsoarea, cu nenumăratele aspecte din natura înconjurătoare pentru care înţelegerea şi explicaţiile au variat de-a lungul timpului.

Din aceste puţine considerente rezultă că adevărul poartă pecete istorică, că fiecare epocă are adevărurile ei…

Puţinătatea cunoaşterii este răspunzătoare de faptul că istoria scrisă în Evul Mediu şi chiar până în secolul al XIX-lea, deşi cu pretenţii de ştiinţă, n-a însemnat uneori mai mult decât povestiri ştiinţifico-fantastice.

Când celebrul Max Müller, la jumătatea secolului trecut, “descoperă” un leagăn primar la Arienilor (agricultori şi păstori) pe cel mai înalt platou al Asiei, la peste 4 500 m altitudine, unde solul nu se desgheaţă decît două săptămâni pe an, n-a suscitat nici o reacţie din partea savanţilor contemporani lui.

Să-l cităm chiar pe Max Müller:

…Il existait un petit clan d’Aryas établis probablement SUR LE PLUS HAUT PLATEAU DE L’ASIE CENTRALE (subl. ns.) et parlant un language qui n’était encore ni le sanscrit, ni le grec, ni l’allemand, mais qui contenait les germes de tous ces dialectes. Ces Aryas étaient AGRICULTEURS (subl. ns.) et étaient déjŕ parvenus ŕ un certain degré de civilisation. (3, p.269)

“Exista un mic grup de arieni, stabiliti probabil PE CEL MAI INALT PLATOU AL ASIEI CENTRALE (subl. ns.) si vorbind o limbă care nu era ěncă sanscrita, nici greaca, nici germana, dar care continea ěn germeni toate aceste dialecte. Acesti Arieni erau AGRICULTORI (subl. ns.) si ajunseseră deja la un oarecare grad de civilizatie.

Conaţionalul său Isaac Taylor califică, spre sfîrşitul veacului, descoperirile de acest fel:

Il n’y a pas de plus curieux exemple des aberrations de la science (2, p. 173).

Nu există exemplu mai curios de aberatii ale stiintei.

Noi am găsit, din păcate, numeroase astfel de erori fundamentale scrise şi răspândite chiar de unii savanţi iluştri, dar nu este aici locul de a le menţiona:

I.Taylor citează cîteva astfel de nume:

Il est instructif de voir combien sont médiocres les arguments qui suffirent ŕ convaincre les plus grands érudits de l’Allemagne et de l’Angleterre Pott, Lassen, Grimm, Schleicher, Mommsen et Max Müller que les Aryens étaient originaires de l’Asie, d’oů, par migrations successives, ils étaient venus s’établir en Occident… cette opinion, quoique peu fondée, fut universellement acceptée… (2, p.16), subl. ns.

Este instructiv de văzut cět de mediocre sěnt argumentele care fură deajuns să convingă pe cei mai mari eruditi ai Germaniei si ai Angliei Pott, Lassen, Grimm, Schleicher, Mommsen si Max Müller că Arienii erau originari din Asia de unde, prin migratii succesive, veniră să se stabilească ěn Occident ” această părere, desi putin fondată, fu acceptată ěn mod universal”

O eroare nu mai puţin importantă este inventarea de către istoriografia medievală a unor Goţi, care nu au putut să existe şi care nu reprezintă, fără doar şi poate, decît un alt nume pentru Geţi.

Această dovadă va fi făcută în Studiul Introductiv al unei ediţii bilingve, latină/română, a Istoriei Geţilor, scrisă de Iordanes, la 551 e.n., operă al cărei titlu original este: De origine actibusque Getarum (Despre originea şi faptele Geţilor), în care numeroşi istorici au văzut o imaginară confuzie a lui Iordanes, get el însuşi, între aşa-zişii goţi şi geţi.

Dacă ar fi luat ca îndrumar Natura, savanţii pe care i-am amintit, şi mulţi alţii, s-ar fi scutit de a aduce lemne în pădure, bufniţe la Atena şi apă cu sacaua la Mare, adică să-şi irosească viaţa fără vreun folos.

Condiţiile de mediu, cele care asigurau conservarea vieţii oamenilor şi a animalelor care le susţin existenţa, erau cele dintâi de identificat. Dacă ar fi făcut acestea, aceşti savanţi iluştri n-ar mai fi trebuit să caute la mii de kilometri distanţă, în Asia centrală, ci le-ar fi fost deajuns drumul ideatic pînă în centrul Europei, în Spaţiul Carpatic, Canaanul Europei, cum a numit Tröster Ardealul.

În Istoria Transilvaniei, compendiu anonim, din Biblioteca Vaticanului, manuscris latinesc 6 263, cca 1530, filele 204-253 scrie: Principatul este mai mult decît fericit şi mai mult decît oricare altul este fertil pentru orice… aici s-a trăit extraordinar de uşor.

Asemănător raportează numeroşi alţi martori oculari, Paul Strassburg (1632), Evlia Celebi, Marsigli, Petrus şi Paulo Manutius (1596), Johann Filstich (1728) etc. etc. Să-l mai cităm, parţial, pe Erasmus H.S von Weismantel (1688-1749):

Această ţară are pământul cel mai minunat şi cel mai mănos… cu puţină muncă şi osteneală el produce cele mai frumoase şi mai bune grâne, cît şi zarzavaturi şi bucate…

Este curios cum istoriografia maghiară din secolul trecut a susţinut teza, care s-a prelungit pînă în contemporaneitate, că Ardealul, care, împreună cu zonele extracarpatice, constitua în mileniile precedente singurul spaţiu din Europa ce asigura integral condiţiile necesare zămislirii, conservării şi desăvârşirii vieţii umane, a fost nelocuit timp de 1000 de ani pînă au sosit ungurii din centrul Asiei ca să-l populeze.

Această istoriografie pentru somnambuli este ridiculizată de aspecte limpezi din geologie, fiziologie etc. imposibil de pus la îndoială şi de contestat.

………………….